mâncătorie
/mɨn.kə.to'ri.e/Etimologie
Din mâncător + sufixul -ie.
Definiții
- (fam.) hoție, fraudă, delapidare.
- intrigă, bârfeală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mâncătorie | mâncătorii |
| genitiv-dativ | mâncătoriei | mâncătoriilor |
| vocativ | mâncătorie | mâncătoriilor |
| articulat | mâncătoria | mâncătoriile |