mânătură
/mɨ.nə'tu.rə/Etimologie
Din mână + sufixul -ătură.
Definiții
- (în credințele populare) farmec, vrajă; (p.ext.) boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mânătură | mânături |
| genitiv-dativ | mânăturii | mânăturilor |
| vocativ | mânătură | mânăturilor |
| articulat | mânătura | mânăturile |