lăută
/lə'u.tə/Etimologie
Din turcă lâuta, neogreacă λαυτο (laúto).
Definiții
- instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; (p.gener.) instrument muzical cu coarde.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lăută | lăute |
| genitiv-dativ | lăutei | lăutelor |
| vocativ | lăută | lăutelor |
| articulat | lăuta | lăutele |