verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din lustru + sufixul -ui.
Definiții
- (v.tranz.) a da lustru (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) găti, a (se) ferchezui; (p.ext.) a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | lustruea | lustrueau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- faptul de a lustrui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | lustruit | lustruite |
| genitiv-dativ | lustruitului | lustruitelor |
| vocativ | lustruitule | lustruitelor |
| articulat | lustruitul | lustruitele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- cu lustru; lucios.
- (fig.) (peior.) cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial.