lustruire
/lus.tru'i.re/Etimologie
Din a lustrui.
Definiții
- acțiunea de a (se) lustrui; lustruială.
- (spec.) operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lustruire | lustruiri |
| genitiv-dativ | lustruirii | lustruirilor |
| vocativ | lustruire | lustruirilor |
| articulat | lustruirea | lustruirile |