lustruială
/lus.truˈja.lə/Etimologie
Din a lustrui + sufixul -eală.
Definiții
- lustruire; (p.ext.) lustru.
- (fig.) aparență de cultură, de civilizație; spoială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lustruială | lustruieli |
| genitiv-dativ | lustruielii | lustruielilor |
| vocativ | lustruială | lustruielilor |
| articulat | lustruiala | lustruielile |