lustru
/'lus.tru/Etimologie
Din franceză lustre, italiană lustro.
Definiții
- strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect; luciu.
- aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării.
- luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare.
- (fig.) (peior.) spoială, strălucire aparentă; superficialitate.
- interval de cinci ani.
- formă alternativă pentru lustră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lustru | lustre |
| genitiv-dativ | lustrului | lustrelor |
| vocativ | lustrule | lustrelor |
| articulat | lustrul | lustrele |