lustragiu
Etimologie
Din lustru + sufixul -agiu.
Definiții
- persoană care curăță și lustruiește încălțămintea; văcsuitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lustragiu | lustragii |
| genitiv-dativ | lustragiului | lustragiilor |
| vocativ | lustragiule | lustragiilor |
| articulat | lustragiul | lustragiii |