lupta
/lupˈta/Etimologie
Din latină luctare.
Definiții
- (v.refl. recipr.) a se bate corp la corp cu cineva.
- (v.refl. recipr. și intranz.) a se război, a purta război, a fi în război cu cineva.
- (v.refl. și intranz.) (fig.) a se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol.
- (v.intranz.) (fig.) a se strădui să obțină ceva.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lupta.
Exemple
- Hai să ne luptăm în bătaie dreaptă.
- S-a luptat mult cu dușmanul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | lupta | luptau |
Sinonime: 1: se bate, se întrece, se măsura, 2: (mil.) se bate, se război, (înv.) combate, se oști, se răgloti, voinici, 4: strădui