luntrișoară
/lun.tri'ʃo̯a.rə/Etimologie
Din luntre + sufixul -ișoară.
Definiții
- diminutiv al lui luntre; luntricică, luntrită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | luntrișoară | luntrișoare |
| genitiv-dativ | luntrișoarei | luntrișoarelor |
| vocativ | luntrișoară | luntrișoarelor |
| articulat | luntrișoara | luntrișoarele |