lunetă
/lu'ne.tə/Etimologie
Din franceză lunette.
Definiții
- instrument optic alcătuit din mai multe lentile (și prisme) dispuse într-un tub și servind, în astronomie, în topografie, în tehnica militară etc. la observarea obiectelor depărtate.
- dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi și subțiri, în timpul prelucrării lor la strung.
- element arhitectonic de forma unei bolți semicilindrice, folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect decorativ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lunetă | lunete |
| genitiv-dativ | lunetei | lunetelor |
| vocativ | lunetă | lunetelor |
| articulat | luneta | lunetele |