lumânărică
/lu.mɨ.nə'ri.kə/Etimologie
Din lumânare + sufixul -ică.
Definiții
- diminutiv ai lui lumânare.
- (bot.) (Verbascum thapsus) plantă erbacee medicinală, cu frunze mari alterne, cele bazale în formă de rozetă, și cu flori galbene dispuse într-un spic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lumânărică | lumânărele |
| genitiv-dativ | lumânărelei | lumânărelelor |
| vocativ | lumânărică | lumânărelelor |
| articulat | lumânărica | lumânărelele |
Sinonime: 2: (bot.) (reg.) corovatic, pur, coada-lupului, coada-vacii