luminiță
/lu.mi'ni.ʦə/Etimologie
Din lumină + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui lumină.
- (pop.) lumânare mică.
- (bot.) (Oenothera biennis) plantă meliferă, cu tulpina dreaptă, înaltă, cu frunze alterne și cu flori mari, mirositoare, de culoare galbenă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | luminiță | luminițe |
| genitiv-dativ | luminiței | luminițelor |
| vocativ | luminiță | luminițelor |
| articulat | luminița | luminițele |
Sinonime: 3: (bot.) (reg.) iarba-asinului