lucrătură
/lu.krə'tu.rə/Etimologie
Din a lucra + sufixul -ătură.
Definiții
- fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuție.
- (fig.) (fam.) uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lucrătură | lucrături |
| genitiv-dativ | lucrăturii | lucrăturilor |
| vocativ | lucrătură | lucrăturilor |
| articulat | lucrătura | lucrăturile |