logică
/ˈlo.ʤi.kə/Etimologie
Din logic.
Definiții
- știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte.
- gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic.
- fel de a gândi al cuiva.
- cerință firească, temei rațional, rațiune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | logică | logici |
| genitiv-dativ | logicii | logicilor |
| vocativ | logică | logicilor |
| articulat | logica | logicile |