locțiitor
/lok.ʦi.i'tor/Etimologie
Din loc + țiitor (după franceză lieutenant).
Definiții
- persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | locțiitor | locțiitori |
| genitiv-dativ | locțiitorului | locțiitorilor |
| vocativ | locțiitorule | locțiitorilor |
| articulat | locțiitorul | locțiitorii |