locvacitate
/lok.va.ʧi'ta.te/Etimologie
Din franceză loquacité < latină loquacitas, loquacitatis.
Definiții
- (livr.) însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | locvacitate | — |
| genitiv-dativ | locvacității | — |
| vocativ | locvacitate | — |
| articulat | locvacitatea | — |