locutor
/lo.ku'tor/Etimologie
Din franceză locuteur.
Definiții
- (lingv.) vorbitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | locutor | locutori |
| genitiv-dativ | locutorului | locutorilor |
| vocativ | locutorule | locutorilor |
| articulat | locutorul | locutorii |
Din franceză locuteur.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | locutor | locutori |
| genitiv-dativ | locutorului | locutorilor |
| vocativ | locutorule | locutorilor |
| articulat | locutorul | locutorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică