locuitor
/lo.ku.iˈtor/Etimologie
Din a locui + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | locuitor | locuitori |
| genitiv-dativ | locuitorului | locuitorilor |
| vocativ | locuitorule | locuitorilor |
| articulat | locuitorul | locuitorii |