locuire
/lo.ku'i.re/Etimologie
Din a locui.
Definiții
- faptul de a locui undeva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | locuire | locuiri |
| genitiv-dativ | locuirii | locuirilor |
| vocativ | locuire | locuirilor |
| articulat | locuirea | locuirile |
Din a locui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | locuire | locuiri |
| genitiv-dativ | locuirii | locuirilor |
| vocativ | locuire | locuirilor |
| articulat | locuirea | locuirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică