locatar
/lo.ka'tar/Etimologie
Din franceză locataire.
Definiții
- persoană care locuiește stabil într-o casă sau într-un apartament (în calitate de chiriaș).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | locatar | locatari |
| genitiv-dativ | locatarului | locatarilor |
| vocativ | locatarule | locatarilor |
| articulat | locatarul | locatarii |