locțiitoare
/lok.ʦi.i'to̯a.re/Etimologie
Din locțiitor.
Definiții
- persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | locțiitoare | locțiitoare |
| genitiv-dativ | locțiitoarei | locțiitoarelor |
| vocativ | locțiitoareo | locțiitoarelor |
| articulat | locțiitoarea | locțiitoarele |