lipitură
/li.pi'tu.rə/Etimologie
Din a lipi + sufixul -tură.
Definiții
- unire, îmbinare, asamblare a două lucruri cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic.
- (concr.) locul unde s-a făcut o lipire.
- pământ, lut frământat cu apă care servește la lipitul podelei, pereților etc. caselor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lipitură | lipituri |
| genitiv-dativ | lipiturii | lipiturilor |
| vocativ | lipitură | lipiturilor |
| articulat | lipitura | lipiturile |