← înapoi la căutare

liniștii

/li.niʃˈtiː/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din liniști.

Definiții

  1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru liniști.

liniște

/'li.niʃ.te/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din lin + sufixul -iște.

Definiții

  1. lipsă de zgomot.
  2. stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări.

Exemple

  • În clasă era liniște deplină.
  • Stare de liniște în natură.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativliniște—
genitiv-dativliniștii—
articulatliniștea—

Sinonime: 1: tăcere, (prin Transilv. și Olt.) tacă, (înv.) silențiu, 2: acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire; tihnă, răgaz, astâmpăr, interjecție: pst!, st!, tăcere!, (pop.) țist!, (arg.) mucles!

Antonime: 1-2: agitație, gălăgie, neliniște, zbucium, zgomot, vacarm

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică