liniștea

Etimologie

Din liniști.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru liniști.

Etimologie

Din lin + sufixul -iște.

Definiții

1. lipsă de zgomot.
2. stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări.

Exemple

• În clasă era liniște deplină.
• Stare de liniște în natură.

Declinare

Sinonime: 1: tăcere, (prin Transilv. și Olt.) tacă, (înv.) silențiu, 2: acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire; tihnă, răgaz, astâmpăr, interjecție: pst!, st!, tăcere!, (pop.) țist!, (arg.) mucles!

Antonime: 1-2: agitație, gălăgie, neliniște, zbucium, zgomot, vacarm

Etimologie

Din liniște.

Definiții

1. (v.refl. și tranz.) a înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli.
2. a deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru liniști.

Exemple

• Te rog să te liniștești!
• Atmosfera s-a mai liniștit.

Declinare

Sinonime: 1: alina, (se) calma, cuminți, (se) domoli, înceta, (se) potoli, (se) stăpâni, (fig.) struni, (se) tempera, 2: atenua, se calma, se domoli, se potoli, (fig.) se destinde

Antonime: a liniști: (se) agita, (se) tulbura, a se liniști: se alarma, se zbânțui, se zbate, se zbuciuma