lingurea
/lin.guˈre̯a/Etimologie
Din lingură + sufixul -ea.
Definiții
- (bot.) (Cochlearia officinalis) mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuințată în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc.
- (anat.) (pop.) furca-pieptului, lingura-pieptului.
- (anat.) cavitate situată în partea inferioară a furcii-pieptului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lingurea | lingurele |
| genitiv-dativ | lingurelei | lingurelelor |
| vocativ | lingurea | lingurelelor |
| articulat | lingureaua | lingurelele |
Sinonime: 1: (bot.) (reg.) lingura-Domnului, lingura-Maicii-Preceste, 2-3: (anat.) claviculă, (pop.) furca-pieptului, lingurică