lingurar
/lin.gu'rar/Etimologie
Din lingură + sufixul -ar.
Definiții
- meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn.
- țigan (care face linguri).
- poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lingurar | lingurari |
| genitiv-dativ | lingurarului | lingurarilor |
| vocativ | lingurarule | lingurarilor |
| articulat | lingurarul | lingurarii |