verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză limiter < latină limitare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru limita.
Exemple
- A limita drepturile cuiva.
- A limita puterea cuiva.
- A limita un buget.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | limita | limitau |
Sinonime: delimita, mărgini, mărgini, restrânge, (fig.) îngrădi
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a plural la prezent pentru limita.
- forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru limita.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru limita.
- forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru limita.