lictor
/'lik.tor/Etimologie
Din latină lictor, lictoris.
Definiții
- (în Roma antică) persoană care însoțea, în anumite ocazii, pe înalții demnitari, mergând înaintea lor și purtând fasciile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lictor | lictori |
| genitiv-dativ | lictorului | lictorilor |
| vocativ | lictorule | lictorilor |
| articulat | lictorul | lictorii |