licență

Etimologie

Din franceză licence < latină licentia.

Definiții

1. titlu obținut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obținerea acestui titlu; (p.ext.) diplomă care conferă acest titlu.
2. autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special, pentru operații de import și de export etc.
3. contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale.
4. atitudine, ținută care depășește limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite.

Declinare