licărit
/li.kə'rit/Etimologie
Din a licări.
Definiții
- licărire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | licărit | licărituri |
| genitiv-dativ | licăritului | licăriturilor |
| vocativ | licăritule | licăriturilor |
| articulat | licăritul | licăriturile |
licări
/li.kə'ri/Etimologie
Cuvânt autohton. Probabil din lucoare; rezultatul *lucuri s-ar fi disimilat, în formă mai puțin clară, confer licurici. După Pascu, Arhiva, 1905, 130 și Pascu, I, 111, din latină *luculĭre; după Tiktin și Scriban, legat de latină lucēre. Conform ipotezei improbabile a lui Pușcariu, Dacor., IV, 735-8, confer REW 5079a, dintr-un latină *liquorāre, pentru liquere.
Definiții
- (v.intranz.) a răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente.
- a sclipi, a luci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | licărea | licăreau |
Sinonime: 1: sclipi, pâlpâi, 2: străluci
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică