levantă
/le'van.tə/Etimologie
Din neogreacă λεβάντα (levánta), λαβάντα (lavánta) < latină medie lavandula.
Definiții
- (bot.; înv.) (Lavandula) plantă erbacee cu flori albastre, plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | levantă | levante |
| genitiv-dativ | levantei | levantelor |
| vocativ | levantă, levanto | levantelor |
| articulat | levanta | levantele |
Sinonime: Lavandula angustifolia: (bot.) levănțică, lavandă, (înv. și reg.) spichinat, (înv.) șpic, Lavandula officinalis: (bot.) (rar) levant, (reg.) aspic, spichinat