leușor
/le.uˈʃor/Etimologie
Din leu + sufixul -ușor.
Definiții
- diminutiv al lui leu; leuț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | leușor | leișori |
| genitiv-dativ | leușorului | leișorilor |
| vocativ | leușorule | leișorilor |
| articulat | leușorul | leișorii |
Din leu + sufixul -ușor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | leușor | leișori |
| genitiv-dativ | leușorului | leișorilor |
| vocativ | leușorule | leișorilor |
| articulat | leușorul | leișorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică