leoarbă
/ˈle̯o̯ar.bə/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (reg.; depr.) gură (ca organ al vorbirii).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | leoarbă | leoarbe |
| genitiv-dativ | leoarbei | leoarbelor |
| vocativ | leoarbă | leoarbelor |
| articulat | leoarba | leoarbele |