leicuță
/lej'ku.ʦə/Etimologie
Din leică + sufixul -uță.
Definiții
- (pop.) diminutiv al lui leică; leiculiță, leicușoară.
- (reg.) diminutiv al lui leică; pâlnioară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | leicuță | leicuțe |
| genitiv-dativ | leicuței | leicuțelor |
| vocativ | leicuță | leicuțelor |
| articulat | leicuța | leicuțele |