lehamite
/le'ha.mi.te/Etimologie
Din bulgară liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.
Definiții
- (pop.) oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lehamite | — |
| genitiv-dativ | lehamitei | — |
| vocativ | lehamite | — |
| articulat | lehamitea | — |