lehăi
/le.hə'i/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) (reg.) a vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | lehăea | lehăeau |
Etimologie necunoscută.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | lehăea | lehăeau |
Din a lehăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lehăit | lehăite |
| genitiv-dativ | lehăitului | lehăitelor |
| vocativ | lehăitule | lehăitelor |
| articulat | lehăitul | lehăitele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică