verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză légitimer.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (-și) stabili identitatea pe baza unui document legal.
- (v.tranz.) a recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim.
- (v.tranz.) a justifica, a îndreptăți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | legitima | legitimau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a legitima.
Definiții
- căruia i s-a cerut să se legitimeze cu un document legal.
- (despre copii născuți în afara căsătoriei) care a fost recunoscut ca legitim.
- care a fost considerat just, echitabil, îndreptățit.