← înapoi la căutare

legitim

/le'ʤi.tim/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din franceză légitime < latină legitimus.

Definiții

  1. care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege.
  2. (despre căsătorie) făcut cu îndeplinirea formelor legale; (despre soți) căsătorit legal; (despre copii) născut din părinți căsătoriți sau recunoscut de tată.
  3. care este justificat, îndreptățit; just, echitabil.

legitima

/le.ʤi.tiˈma/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză légitimer.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) stabili identitatea pe baza unui document legal.
  2. (v.tranz.) a recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim.
  3. (v.tranz.) a justifica, a îndreptăți.

Declinare

CazSingularPlural
verblegitimalegitimau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică