legitate
/le.ʤi'ta.te/Etimologie
Din lege + sufixul -itate (după rusă закономeрност' (zakonomernost')).
Definiții
- (fil.) însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | legitate | legități |
| genitiv-dativ | legității | legităților |
| vocativ | legitate | legităților |
| articulat | legitatea | legitățile |