legendă
/le'ʤen.də/Etimologie
Din franceză légende < latină legenda.
Definiții
- povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen.
- rarinscripție pe o monedă sau pe o medalie.
- text, inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată.
- completare sub formă de memoriu anexată la o schemă, la o hartă etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | legendă | legende |
| genitiv-dativ | legendei | legendelor |
| vocativ | legendă | legendelor |
| articulat | legenda | legendele |