legăna
/le.gəˈna/Etimologie
Din latină *liginare (< ligare = „a lega”).
Definiții
- (v.tranz.) a mișca lin într-o parte și în alta un copil (cu leagănul sau cu brațele) pentru a-l adormi.
- (v.refl.) (fig.) a se lăsa purtat, amăgit de speranțe deșarte.
- (v.tranz. și refl.) a (se) mișca într-o parte și în alta; a (se) clătina, a (se) balansa.
- (v.refl.) a se da în leagăn.
- (v.refl.) (despre oameni) a mișca ritmic (în mers, în pas de dans etc.).
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru legăna.
Exemple
- A legăna un copil mic pentru a-l adormi.
- Se leagănă în grădină.
- Îi leagănă în scrânciob.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | legăna | legănau |
Sinonime: 1: (reg.) sălta, (Transilv.) țuțula, 3: balansa, bălăbăni, (reg.) (se) dăina, (se) hinta, (se) huțuța, (prin Munt. și Transilv.) (se) scârciumi, 4: (Transilv.) țuțula