lecție
/'lek.ʦi.e/Etimologie
Din germană Lektion < latină lectio, lectionis.
Definiții
- formă de bază a organizării activității instructiv-educative din școală, desfășurată cu o clasă de elevi, într-un timp determinat, sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu.
- ceea ce este obligat să învețe și să scrie un școlar (acasă) la recomandarea învățătorului sau a profesorului.
- (în forma lecțiune) forma sub care se prezintă un text, în diferitele lui manuscrise sau ediții, datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau de un editor; citire comparativă a unui text în scopul de a-i stabili versiunea autentică.
- sfat, povață, regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor; (p.ext.) mustrare, dojană.
- învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lecție | lecții |
| genitiv-dativ | lecției | lecțiilor |
| vocativ | lecție | lecțiilor |
| articulat | lecția | lecțiile |