lectoră
/'lek.to.rə/Etimologie
Din lector.
Definiții
- persoană care are gradul de lector.
- membră a unui lectorat.
- (ieșit din uz) persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic, în universitățile populare etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lectoră | lectore |
| genitiv-dativ | lectorei | lectorelor |
| vocativ | lectoro | lectorelor |
| articulat | lectora | lectorele |