leandru
/'le̯an.dru/Etimologie
Din italiană leandro.
Definiții
- (bot.) (Nerium oleander) arbust mediteranean, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și cu flori albe, gălbui sau roșii plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | leandru | leandri |
| genitiv-dativ | leandrului | leandrilor |
| vocativ | leandrule | leandrilor |
| articulat | leandrul | leandrii |
Sinonime: (bot.) (înv.) rodo-dafin