leșinătură
/le.ʃi.nə'tu.rə/Etimologie
Din a leșina + sufixul -ătură.
Definiții
- (depr.) ființă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă, de putere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | leșinătură | leșinături |
| genitiv-dativ | leșinăturii | leșinăturilor |
| vocativ | leșinătură | leșinăturilor |
| articulat | leșinătura | leșinăturile |