laviță
/la'vi.ʦə/Etimologie
Din bulgară лавиц (lavica).
Definiții
- scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă.
- bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești).
- rarscândură pe care se șade în căruță, în sanie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | laviță | lavițe |
| genitiv-dativ | laviței | lavițelor |
| vocativ | laviță | lavițelor |
| articulat | lavița | lavițele |