lavandă
/la'van.də/Etimologie
Din franceză lavande < italiană lavanda.
Definiții
- (bot.) (Lavandula) plantă erbacee, cu flori albastre, plăcut mirositoare, folosită în medicină și industria parfumurilor.
- (spec.) parfum extras din levănțică.
- (cin.) pozitiv intermediar alb-negru, folosit în contratipare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lavandă | lavande |
| genitiv-dativ | lavandei | lavandelor |
| vocativ | lavandă, lavando | lavandelor |
| articulat | lavanda | lavandele |
Sinonime: Lavandula angustifolia: (bot.) levănțică, levantă, (înv. și reg.) spichinat, (înv.) șpic, Lavandula officinalis: (bot.) (rar) levant, (reg.) aspic, spichinat