laringe
/laˈrin.ʤe/Etimologie
Din italiană laringe, confer franceză larynx.
Definiții
- (anat.) partea superioară a traheii, formată din mai multe cartilaje, în structura căreia intră și coardele vocale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | laringe | laringe |
| genitiv-dativ | laringelui | laringelor |
| articulat | laringele | laringele |
Sinonime: (anat.) (pop.) beregată, gâtlej, înghițitoare, (reg.) gâtiță