larice
/'la.ri.ʧe/Etimologie
Din italiană larice < latină populară larix.
Definiții
- (bot.) (Larix decidua) arbore rășinos cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și durabil, foarte prețuit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | larice | larici |
| genitiv-dativ | laricii | laricilor |
| vocativ | larice, lariceo | laricilor |
| articulat | laricea | laricile |
Sinonime: (bot.) zadă